2 intrări
14 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IU interj. (Repetat) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește strigăturile. ♦ Strigăt care exprimă spaima. – Onomatopee.
IU interj. (Repetat) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește strigăturile. ♦ Strigăt care exprimă spaima. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
iu2 i [At: MARIAN, NU. 349 / V: iui / E: fo] (Pop) 1 Cuvânt care exprimă spaima. 2 (Rep) Strigăt la horă care însoțește textul strigăturilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IU interj. 1. Strigăt de veselie, de obicei repetat, pe care îl scot flăcăii la horă, mai ales la pornitul jocului și care însoțește strigăturile. Iu, iu, iu, C-acuma viu. BIBICESCU, P. P. 219. 2. Strigăt care exprimă spaima. Iu!... se auzi țipînd ușor una mai sperioasă. HOGAȘ, DR. II 68.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IU interj. (se folosește prelung sau repetat drept chiuitură în timpul jocului, la nunți etc.). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ĭu, V. ĭo.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iui1 i vz iu2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ĭo și ĭúo adv. (lat. úbi, pop. *ŭbi, „unde” de unde vine și it. ove, unde). Vechĭ. Unde. – În Trans. și ĭu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+iu1 (literă chirilică) s. m., pl. ĭu
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iu2/iu-iu interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iu [pron. ĭu/iŭ]/iu-iu interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iu interj. [pron. ĭu / iŭ]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iu-iu v. iu2
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iu-iu v. iu
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iu-iu-iu (iu, iu, iu) interj. [pron. iu...]
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M999) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
iuinterjecție
- 1. Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește strigăturile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iu, iu, iu, C-acuma viu. BIBICESCU, P. P. 219. DLRLC
- 1.1. Strigăt care exprimă spaima. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iu!... se auzi țipînd ușor una mai sperioasă. HOGAȘ, DR. II 68. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09