istrăvit, ~ă a [At: CONACHI, P. 228 / V: ~riv~, isvritit / Pl: ~iți, ~e / E: istrăvi] (Îrg) 1 Risipit. 2 Pierdut. 3 Păgubit. 4 Prădat.

istrăvi vtr [At: VARLAAM, C. 13/1 / V: (înv) ~rivi, ~rovi, isvriti / Pzi: ~vesc / E: vsl сътравити „a consuma”] (Îrg) 1-2 A (se) risipi. 3-4 A (se) pierde. 5-6 A (se) păgubi.

istrivi v vz istrăvi

istrivit, ~ă a vz istrăvit

istrovi v vz istrăvi

isvriti v vz istrăvi

isvritit, ~ă a vz istrăvit

istrăvésc v. tr. (vsl. sŭtraviti, id., după iscodesc, iscrășesc). Vechĭ. Azĭ nord. Cheltuĭesc, risipesc (niște banĭ). V. isprăvesc.

istrăvi (-vesc, -it), vb. – A cheltui fără rost, a risipi, a irosi, a toca banii. Sl. sŭtraviti (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR). Probabil a influențat asupra semantismului lui isprăvi, care are dublul sens „a termina” și „a cheltui fără rost”, ca istovi. Sec. XVII, astăzi rar, în Mold. și Bucov. – Der. istravă, s. f. (risipă); istrăvitor, adj. (cheltuitor).

ISTRĂVI vb. v. irosi, pierde, risipi.

istrăvi vb. v. IROSI. PIERDE. RISIPI.

istrăvit, -ă, adj. (reg., înv.) risipit, pierdut, păgubit, izidit, prădat.