căutare avansată
Din totalul de 26 sunt afișate 17 definiții pentru isprăvi, isprăvit   conjugări / declinări

ISPRĂVÍ, ispravesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A duce s-au a ajunge pana l-a sfarsit, a face sa fie s-au a fii gata; a (se) termina, a (se) sfarsi, a (se) mantui; a (se) infaptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe ispravite = aproape de sfarsit, pe sfarsite. ◊ Expr. (Tranz.) Am ispravit! = nu mai stau de vorba! Ispraveste odata! = taci! termina! (Refl.) Sa ispravit = a) ai dreptate, asa e; b) nu mai e nimic de facut. 2. Tranz. A face sa se prapadeasca, sa dispara. ◊ Refl. Sa ispravit cu el. – Din sl. ispraviti.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVÍT s. n. Faptul de a (se) isprăvi; sfârșit1. – V. isprăvi.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVÍ, ispravesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A duce s-au a ajunge pana l-a sfarsit, a face sa fie s-au a fii gata; a (se) termina, a (se) sfarsi, a (se) mantui; a (se) infaptui, a (se) realiza. ◊ Loc. adv. Pe ispravite = aproape de sfarsit, pe sfarsite. ◊ Expr. (Tranz.) Am ispravit! = nu mai stau de vorba! Ispraveste odata! = taci! termina! (Refl.) Sa ispravit = a) ai dreptate, asa e; b) nu mai e nimic de facut. 2. Tranz. A face sa se prapadeasca, sa dispara. ◊ Refl. Sa ispravit cu el. – Din sl. ispraviti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVÍT s. n. Faptul de a (se) ispravi; sfarsit1. – V. ispravi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

isprăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvésc, imperf. 3 sg. isprăveá; conj. prez. 3 să isprăveáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ispravít s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVÍ vb. 1. v. termina. 2. v. încheia. 3. a epuiza, a încheia, a sfârși, a termina, (astăzi rar) a slei, (pop.) a găta, a mântui. (A ~ tot ce avea de spus.) 4. a încheia, a închide, a sfârși, a termina. (Să ~ discuția.) 5. v. ieși. 6. v. consuma. 7. v. absolvi. 8. v. expira.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVÍ vb. v. capata, distruge, dobandi, izbuti, infaptui, nimici, obtine, potopi, prapadi, primi, realiza, reusi, sfarama, zdrobi, zvanta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVÍT adj. gata, incheiat, sfarsit, terminat, (inv.) savarsit. (Un lucru ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVÍT s. v. terminare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A ispravi ≠ a incepe
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Isprăvit ≠ neisprăvit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A ISPRĂVÍ ~ésc tranz. 1) (actiuni) A duce pana l-a capat; a sfarsi; a termina; a incheia; a dovedi. 2) A face sa se ispraveasca. [Sil. ispra-] /<sl. ispraviti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ISPRĂVÍ ma ~ésc intranz. 1) A ajunge pana l-a capat; a se sfarsi; a se termina; a se incheia. 2) pop. A inceta sa mai existe; a se pierde; a se prapadi. /<sl. ispraviti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVÍ, ispravesc, vb. IV. Tranz. 1. A duce l-a capat, a sfirsi, a termina, a mintui. Vremea cea mai fericita si mai plina de visuri, in viata unui scolar bun, sint cele doua luni de vara, dupe ce sia ispravit liceul. VLAHUȚĂ, O. A. I 110. Haidem... sa ispravim o data si trebusoara asta. CREANGĂ, P. 224. ◊ Absol. (În expr.) Am ispravit ! = nu mai stau de vorba ! Ispraveste o data ! = taci ! termina ! ♦ Refl. A ajunge l-a capat, a se sfirsi, a se termina. Am plecat pe strazi care pareau ca nu se mai ispravesc. STANCU, U.R.S.S. 53. Padurea de fagi se ispravea si marginea ei cotea pe vai. SADOVEANU, O. VII 57. Orbul cind da de parete crede ca sa ispravit lumea. PANN, l-a TDRG. ◊ Expr. Sa ispravit ! = a) nu mai e nimic de facut; b) ai dreptate, asa e, sigur. ♦ A duce l-a indeplinire, a executa. Am buna nadejde sa ispra­vesti cu bine slujba, cu care teai insarcinat de buna­voie. ISPIRESCU, L. 18. ♦ (Regional) A infaptui, a realiza. Ceor fii ispravit ceilalti draci nu stim. CREANGĂ, P. 144. Mersam eu asupra ei cu batalie, dar nam ispravit nemica. EMINESCU, N. 7. 2. (Rar) A pune capat, a face sa dispara, sa nu mai existe. Turci l-a dinsa sosea. Ean drum cofileo tipat (= a aruncat) Și l-a poarta o strigat: Deschide, mama, poarta, Ca miai ispravit viata. ȘEZ. I 76. ◊ Expr. A o ispravi rau = a ajunge intro stare jalnica, umili­toare; asi sfirsi viata in chip tragic. ♦ Refl. A se sfirsi, a muri. Cind ajunsera, Prian se ispravise de tot. CARAGIALE, S. 80.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVÍT s. n. Faptul de a (se) ispravi; sfirsit. Vreau sa stiu, sa stiu sfirsitul !... Spuneti cum e ispravitul ? COȘBUC, P. I 181. Începerea a fiescaruia lucru este injumatatirea ispravitului. GOLESCU, Î. 93. ◊ Loc. adj. Pe ispravite = aproape de sfirsit, pe sfirsite. Tutunul ii era pe ispravite. REBREANU, I. 36. – Forma gramaticala: (in loc. adj.) ispravite.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

isprăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvésc, imperf. 3 sg. isprăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăveáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink