ISPRĂVNICÍE, isprăvnicii, s. f. 1. Funcția de ispravnic. 2. Instituție condusă de ispravnic; reședința ispravnicului. – Ispravnic + suf. -le.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVNICÍE ~i f. 1) Instituție condusă de un ispravnic. 2) Local unde se află această instituție. 3) Funcție de ispravnic. 4) Durata de exercitare a acestei funcții. /ispravnic + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVNICÍE s. (IST.) (înv.) stărostie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVNICÍE s. v. administrare, administrație, cârmuire, conducere, epitropie, gospodărire, prefectură, tutelă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

isprăvnicíe s. f., art. isprăvnicía, g.-d. art. isprăvnicíei; pl. isprăvnicíi, art. isprăvnicíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

isprăvnicíe f. Funcțiunea ispravniculuĭ. Localu unde e cancelaria luĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink