ISPRĂVNICÉSC, -EÁSCĂ, isprăvnicești, adj. Care ține de ispravnic sau de isprăvnicie, privitor la ispravnic sau la isprăvnicie. – Ispravnic + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVNICÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru ispravnici; de ispravnici. /ispravnic + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

isprăvnicésc adj. m., f. isprăvniceáscă; pl. m. și f. isprăvnicéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) isprăvnicésc, -eáscă adj. De ispravnic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) isprăvnicésc v. tr. Fac ispravnic. V. refl. Devin ispravnic. V. intr. Funcționez ca ispravnic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVNICÍ, isprăvnicesc, vb. IV. Intranz. A administra, a conduce în calitate de ispravnic. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni ispravnic. – Din ispravnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPRĂVNICÍ vb. v. administra, autoriza, cârmui, conduce, delega, gospodări, împuternici, învesti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

isprăvnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. isprăvnicésc, imperf. 3 sg. isprăvniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. isprăvniceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink