isprăvnicat sn [At: CARAGEA, L. 21/7 / Pl: ~uri / E: ispravnic + -at] (Înv) 1 Conducere a unei instituții, a unui stat etc. Si: cârmuire. 2 Instituție care constituie forul administrativ și polițienesc dintr-un județ, reprezentând aici puterea centrală Si: prefectură.

‡ ISPRĂVNICAT (pl. -aturi) sm. Isprăvnicie: datorii are... să înștiințeze cu cărți de publicație toate ~ele (LEG.-CAR.) [ispravnic].

isprăvnicat, isprăvnicaturi, s.n. (înv.) cârmuire, prefectură.