2 definiții pentru isprăvitură
Explicative DEX
isprăvitură sf [At: LEX. MARS. 235 / Pl: ~ri / E: isprăvi + -tură] (Înv) Executare a unei acțiuni, a unei lucrări Si: realizare.
Arhaisme și regionalisme
isprăvitură s.f. (înv.) ducere la capăt, terminare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: isprăvitură
isprăvitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||