Forma isprăvanie este o variantă a lui isprăvenie.
5 definiții pentru isprăvenie
Explicative DEX
isprăvenie sf [At: PISCUPESCU, O. 269 / V: ~vanie / Pl: -ii / E: isprăvi + -enie] 1 Isprăvire. 2 (Înv; îlav) De ~ Desăvârșit.
ISPRĂVENIE, isprăvenii, s. f. (Popular) Terminare, sfîrșire. Cu isprăvenia acestor prafuri, nu să vor tăia frigurile de tot. PISCUPESCU, O. 269. ♦ Încheiere, sfîrșit. Scris la Miiul trimetea Și la nuntă mi-l poftea... C-așa este datina Bună isprăvenia. TEODORESCU, P. P. 509.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ISPRĂVENIE, isprăvenii, s. f. (Pop.) Terminare, încheiere, sfîrșit. – Din isprăvi + suf. -enie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
isprăvanie sf vz isprăvenie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
isprăvanie (isprăvenie), s.f. (înv.) isprăvire, sfârșit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: isprăvenie
isprăvenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
isprăvanie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
isprăvenie, isprăveniisubstantiv feminin
-
- Cu isprăvenia acestor prafuri, nu să vor tăia frigurile de tot. PISCUPESCU, O. 269. DLRLC
-
- Scris la Miiul trimetea Și la nuntă mi-l poftea... C-așa este datina Bună isprăvenia. TEODORESCU, P. P. 509. DLRLC
-
-
etimologie:
- isprăvi + -enie. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.