ISPISÓC, ispisoace, s. n. (Înv.) Hrisov, document vechi. – Din rus. spisok.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPISÓC s. v. hrisov.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispisóc (ispisoáce), s. n. – Document, titlu, țidulă, decret. Din sl. ispisati „a scrie”, cf. rus. spisok „copie” (Cihac, II, 151; Tiktin; DAR).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ispisóc s. n., pl. ispisoáce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispisóc n., pl. oace (vsl. *is-pisŭkŭ, ispisŭ, copie, act, d. is-pisati, a scrie, a copia; rus. spisok, listă, registru, copie. V. letopiseț, zapis). Vechĭ. Act, document. V. hrisov.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink