ISPÁȘĂ s. f. (Înv.) Despăgubire, amendă plătită pentru stricăciunile făcute de vitele intrate pe un teren (cultivat) străin; p. ext. constatarea la fața locului a acestor stricăciuni. – Din ispăși (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPÁȘĂ ~e f. arh. Amendă plătită pentru paguba pricinuită de o vită pe un ogor străin. /v. a ispăși
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISPÁȘĂ s. v. gloabă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispáșă s. f., g.-d. art. ispáșei; pl. ispáșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ispáșă f., pl. e și ășĭ (d. ispăși; pol. ispasz. V. ispas). Prețuirea saŭ constatarea pagubeĭ făcute de vite în semănăturĭ saŭ a ĭerbiĭ păscute pe islazu altuĭa saŭ a jafuluĭ și devastărilor: să facĭ ispașă (Sadov. VR. 1911, 3, 332). Banĭ p. a compensa această pagubă: să vezĭ ce ispașă are să plătească (tot acolo, tot pag. 332). – Și ispáșie (Mold. sud): vine prefectu să facă ispașie stricăcĭunilor (Sp. Popescu, VR. 1909, 8, 175).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink