ISÓP, isopi, s. m. Mic arbust exotic cu flori albastre, mai rar roșii sau albe, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). – Din sl. isopŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ISÓP ~uri n. Substanță uleioasă și aromată extrasă din frunzele unui arbust exotic, folosită în industria alimentară și în medicină. /<sl. isopu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ISÓP, (1) isopi, s. m., (2) isopuri, s. n. 1. Mic arbust exotic cu flori albe sau albastre, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Hyssopus officinalis). 2. Ulei sau parfum extras din frunzele acestui arbust. – Slav (v. sl. isopŭ <gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

isóp (isópi), s. m. – 1. Hisop, arbust (Hyssopus officinalis). – 2. Săpunăriță (Saponaria officinalis). – Mr. isop. Gr. ὔσσωπον, în parte prin intermediul sl. isopŭ. Sec. XVI.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

isóp s. m., pl. isópi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

isóp m. (vsl. isopu, gr. ῾yssopos, d. ebr. izob; lat. hyssópus și -um, fr. hysope, maĭ vechĭ hyssope). O plantă neidentificată, pomenită în biblie ca foarte mică și care se întrebuința la făcut fiștoace (ca și busuĭocu, cu care se înrudește): De la cedru pînă la isop, de la vlădică pînă la opincă. Stropimă-veĭ [!] cu isop, și mă voĭ curăți (Ps. 51, 9). Bot. Un copăcel labiat aromatic care se întrebuința odată în medicină (hyssópus officinális). V. melisă, mintă și săpun.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink