iscusenie sf [At: M. COSTIN, LET. I, 8/19 / V: ~cos~ / Pl: ~ii / E: iscusi + -enie] (Înv) 1 Capacitate de a înțelege Si: comprehensiune, pătrundere. 2 Dezvoltare culturală (a unei națiuni).

‡ ISCUSENIE sf. Măiestrie, lucru de artă, făcut cu meșteșug [iscusi].

iscușenie sf [At: (a. 1635-1645) IORGA, D. B. I, 56 / Pl: ~ii / E: vsl искоушєниѥ] (Înv) 1 Ispită (5). 2 Cercetare.

‡ ISCUȘENIE sf. Încercare, experiență; ispitire; cercetare [vsl.].

ISCUȘENIE s. v. ademenire, atracție, ispită, seducere, seducție, tentație.

iscușenie s. v. ADEMENIRE. ATRACȚIE. ISPITĂ. SEDUCERE. SEDUCȚIE. TENTAȚIE.

iscusenie s.f. (înv.) 1. înțelegere, pătrundere, comprehensiune. 2. civilizație, înaintare culturală, podoabă artistică.

iscușenie s.f. (înv.) 1. ispită, tentație. 2. cercetare, iscodire.