iscusát, -ă, adj. (înv.) care nu plătește impozite, scutit de dări.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

iscusát (-tă), adj. – Scutit de impozite. Ngr. ἐξϰουσάτος, din lat. excusatus (Bogrea, Lui N. Iorga, omagiu, Craiova 1922, p. 51-63; Drăganu, Dacor., III, 726; DAR). Popular, rar.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

iscusát, -ă adj. (mgr. excusátos, d. mlat. excusatus, scutit. V. scuz). P. P. (Păsc. 207). Sate iscusate, sate apusate, sate care eraŭ scutite de bir către stat, dar plăteaŭ boĭerilor saŭ mînăstirilor (Bogrea). V. slobozie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink