Isac m. fiul lui Avram și părintele lui Iacob.

Isac m. nume a doi împărați din Orient: ISAC I (Comnen), abdică și muri într’o mănăstire (1057-1059); ISAC II, V. Anghel.

Isaac (sec. 19 î. Hr.), patriarh evreu, fiul lui Avraam și al Sarei, salvat de un înger în momentul în care tatăl său urma să-l sacrifice când i s-a încercat credința. A avut doi fii: Esau și Iacov.

ISAAC (în „Vechiul Testament”), patriarh evreu. Fiul lui Avraam și al Sarei și soțul Rebecăi. Salvat de un înger, atunci când tatăl său (căruia i se pusese la încercare credința) a vrut să-l sacrifice. A avut doi fii gemeni: Esau (Isav) și Iacov.

ISAAC, Sfântul ~ (numit și Armeanul sau Isaac cel Mare) (c. 345-439), călugăr armean. Conducător al Bisericii armene (din c. 388, cu întreruperi între 428 și 432), căreia i-a conferit independența. A creat, împreună cu Mesrop Mastos, un nou alfabet (c. 391), mai adecvat foneticii limbii armene, pe care l-a folosit cu ocazia primei traduceri a „Bibliei” (c. 435) în această limbă.

ISAAC, numele a doi suverani ai Imp. Bizantin: I. I Comnen (1057-1059). A ocupat tronul în urma unei răscoale împotriva împăratului Mihail VI, precum și a intervenției decisive a patriarhului Mihail Cheluralie. După scurtă vreme, bolnav și în conflict cu vechii săi susținători, a fost constrâns să abdice în favoarea fostului său tovarăș de arme, Constantin Ducas. I. II Anghelos, împărat bizantin (1185-1195; 1203-1204). Fondatorul dinastiei Anghelos. I-a înfrânt pe normanzi (1185) și a luptat împotriva răsculaților vlaho-bulgari conduși de Asan și Petru, care se ridicaseră împotriva dominației bizantine. Înlăturat de la domnie de către fratele său Alexie (1195), a fost readus pe tron de cruciați pentru o scurtă perioadă de timp.

ISAAC, Henricus (c. 1450-1517), compozitor franco-flamand. Maestru al Curții la Florența, în serviciul lui Laurențiu Magnificul și la Viena, în serviciul împăratului Maximilian I. Lucrări corale, mise („Choralis Constantinus”), motete, cântece, realizând o sinteză a stilurilor italian, franco-flamand și german.

ISAAC din Ninive (sau Sirianul) (sec. 7), prelat și călugăr sirian. Episcop (c. 670) al Bisericii est-siriene și nestoriene. Autor a numeroase tratate și dialoguri cu tematică monastică ascetică, pe care le-a realizat în ultimii ani ai vieții, când s-a retras la mănăstire.