IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRONIZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care ironizează; ironist. [Cf. fr. ironisateur, it. ironizzatore].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRONIZATÓR, -OÁRE s. m. f. (cel) care ironizează. (< fr. ironisateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ironizatór s. m., pl. ironizatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ironizatoáre s. f., pl. ironizatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink