eródiŭ m. (vgr. erodiós, de unde și vsl. erodiĭ; lat heródias). Munt. Sec. 17. Lit. Bîtlan. – Și irodión și iródie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

iródie și irodión, V. erodiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink