irodíe, irodíi, s.f. (pop.; mai ales la pl.) doamna zânelor (ielelor), ielele.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iródie și irodión, V. erodiŭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eródiŭ m. (vgr. erodiós, de unde și vsl. erodiĭ; lat heródias). Munt. Sec. 17. Lit. Bîtlan. – Și irodión și iródie.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
irodíe, irodii s. f. Personaj feminin din mitologia românească, asemănător cu ielele și identificat uneori cu căpetenia zânelor. – Din Irodiada (n. pr.).
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink