irmologhion sn [At: TDRG / Pl: ? / E: ngr ἑιρμoλoγιον^[1]] (Grî) Carte care cuprinde irmoase. corectat(ă)

IRMOLOGHION sbst. ⛪ Carte bisericească cuprinzînd irmoase [gr.].

irmologhion n. carte cuprinzătoare de irmosuri. [Gr. mod.].

irmológhion și -ón n., pl. oane (ngr. irmológion d. irmós, irmos, și lógion ca’n ana-loghion saŭ oro-logiŭ). Cartea care cuprinde irmoasele.

irmologhion v. catavasier (2).

irmologhion calofonicon, carte în notație (IV) psaltică (biz.) care cuprinde o selecție din irmoasele* canoanelor* sărbătorilor de peste tot anul, așezate după ehuri*, în varianta unor „cântări împodobite, înfrumusețate”. Manuscrisul Irmologhion calofonicon, al lui Macarie Ieromonahul (BAR, ms. rom. 1685, „scris cu însuși mâna sa în Monastirea Neamțului, anul 1833”), cuprinde 120 irmoase*, „frumos viersuitoare”, cum le numește autorul. Cf. Popescu, N.M., Viața și activitatea dascălului de cântări Macarie Ieromonahul, Buc., 1908, p. 87-90.

irmologhion, irmologhioane s. n. (Înv.) Carte bisericească de psaltichie care conține irmoase, tipărită în Țara Românească sub acest titlu pentru bis. din Transilvania și Banat; catavasier, octoihul mic. [Var.: irmologhiu s. n.] – Din gr. irmologhion.

irmologhion, s.n. (înv.) carte care cuprinde melodii bisericești (irmoase).