IRIZAȚIÚNE s. f. v. irizație.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRIZAȚIÚNE s.f. v. irizație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*irizațiúne f. (fr. irisation, d. iriser, a iriza; it. iridescenza). Producțiunea colorilor [!] curcubeuluĭ la suprafața oare-căror minerale, metale, cristale, sticle ș. a. Aceste colorĭ chear [!]. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRIZÁȚIE, irizații, s. f. Colorație similară curcubeului, apărută în urma unui proces de interferență a luminii albe prin straturi transparente subțiri. [Var.: irizațiúne s. f.] – Din fr. irisation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRIZÁȚIE ~i f. Fascicul de culori variate ce apare pe anumite suprafețe (pe cristale, scoici etc.) datorită interferenței luminii. [G.-D. irizației; Sil. -ți-e] /<fr. irisation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. irizațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

IRIZÁȚIE s.f. Irizare. ♦ Ansamblu de culori și de nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență. [Gen. iei, var. irizațiune s.f. / < fr. irisation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRIZÁȚIE s. (FIZ.) irizare. (Admiră ~iile cristalului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. irizațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

irizáție s. f. (sil. -ți-e), art. irizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. irizáției; pl. irizáții, art. irizáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. irizațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner