IRITABILITÁTE, iritabilități, s. f. Proprietatea de a se irita ușor; starea celui iritabil; irascibilitate. ♦ (Fiziol.) Proprietate generală a materiei vii de a reacționa la acțiunea anumitor factori externi prin modificarea metabolismului. – Din fr. irritabilité, lat. irritabilitas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRITABILITÁTE f. 1) Caracter iritabil. 2) Stare iritabilă. 3) Proprietate a organismelor vii de a reacționa la acțiunea factorilor interni și externi. [G.-D. iritabilității] /<fr. irritabilité, lat. irritabilitas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IRITABILITÁTE s.f. Stare de iritație; fire ușor iritabilă; irascibilitate. ♦ Însușire a materiei vii de a reacționa la stimuli. [Cf. fr. irritabilité, lat. irritabilitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRITABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi iritabil. 2. proprietate a materiei vii de a reacționa la stimuli. (< fr. irritabilité, lat. irritabilitas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IRITABILITÁTE s. v. nervozitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iritabilitáte s. f., g.-d. art. iritabilității; pl. iritabilități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iritabilitáte f. (d. iritabil). Caracteru de a fi iritabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink