IRITÁBIL, -Ă, iritabili, -e, adj. Care se irită, se supără ușor; irascibil, supărăcios. – Din fr. irritable, lat. irritabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; irascibil. /<fr. irritable, lat. irritabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IRITÁBIL, -Ă adj. Supărăcios; irascibil. ♦ Supus iritației. [Cf. fr. irritable, lat. irritabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRITÁBIL, -Ă adj. supărăcios; irascibil. ◊ supus iritației. (< fr. irritable, lat. irritabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IRITÁBIL adj. v. nervos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iritábil adj. m., pl. iritábili; f. sg. iritábilă, pl. iritábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iritábil, -ă adj. (lat. irritabilis). Care se irită ușor. V. irascibil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink