IRITÁ, irít, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) enerva, a (se) înfuria. 2. A (se) produce o ușoară congestie sau o inflamație dureroasă. – Din fr. irriter, lat. irritare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink