IRIGÁ, irighéz (iríg), vb. I. Tranz. A aplica, a efectua lucrări de irigații pe un teren arabil. ♦ (Despre sânge) A circula într-un organism, într-un organ, într-un țesut. – Din fr. irriguer, lat. irrigare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IRIGÁ ~ghéz tranz. (suprafețe arabile) A uda prin irigație; a supune irigației. /<fr. irriguer, lat. irrigare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IRIGÁ vb. I. tr. 1. A uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (Despre sânge) A alimenta, a aproviziona un organ. [P.i. 3,6 -ghează. / < fr. irriguer, it., lat. irrigare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRIGÁ vb. tr. 1. a uda (un teren cultivabil) printr-un sistem special de canale. 2. (despre sânge) a alimenta, a aproviziona un organ. (< fr. irriguer, lat. irrigare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

irigá vb., ind. prez. 1 sg. irighéz/iríg, 3 sg. și pl. irigheáză/irígă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iríg și irighéz, a -gá v. tr. (lat. írrigo, -áre, d. rigare, a uda). Agr. Ud, vorbind de cîmpiĭ, livezĭ ș. a. udate pin [!] canale orĭ țevĭ. Med. (Rar). Spăl o rană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink