IRÍDIUM s. n. v. iridiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRÍDIUM s.n. v. iridiu.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRÍDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puțin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuințat la confecționarea unor instrumente fizice și chirurgicale, a vârfurilor de peniță pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: irídium s. n.] – Din fr. iridium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRÍDIU n. Metal alb-argintiu, foarte dur, având diferite întrebuințări (la fabricarea instrumentelor chirurgicale, etaloanelor de măsurat etc.). [Sil. -diu] /<fr. iridium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. iridium (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

IRÍDIU s.n. Element chimic; metal rar, asemănător platinei, foarte dur și rezistent la acțiuni chimice. [Pron. -diu, var. iridium s.n. / < fr. iridium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

irídiu s. n. [-diu pron. -diu], art. irídiul; simb. Ir
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. iridium (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

*irídiŭ n. (lat. științific iridium, d. lat. íris, íridis. E un cuv. făcut de chimistu englez Tennant. V. iris). Chim. Un metal argintiŭ bi- și tetravalent (descoperit la 1803) care se află într´unele minerale de platină și ale căruĭ disoluțiunĭ aŭ colorile [!] curcubeuluĭ. Are o greutate atomică de 193.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink