9 definiții pentru ireverență
Explicative DEX
IREVERENȚĂ, ireverențe, s. f. Lipsă de respect, necuviință; nereverență. – Din fr. irrévérence.
IREVERENȚĂ, ireverențe, s. f. Lipsă de respect, necuviință; nereverență. – Din fr. irrévérence.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ireverență sf [At: IBRĂILEANU, A. 66 / Pl: ~țe / E: fr irrévérence] (Liv) Lipsă de respect Si: necuviință, nereverență.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IREVERENȚĂ s.f. Lipsă de respect, necuviință. [Cf. fr. irrévérence, it. irriverenza, lat. irreverentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IREVERENȚĂ s. f. lipsă de respect, necuviință. (< fr. irrévérence, lat. irreverentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IREVERENȚĂ ~e f. Lipsă de respect; necuviință; nereverență. /<fr. irrévérence, lat. irreverentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*ireverénță f., pl. e (lat. irreverentia). Lipsă de reverență, de respect.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ireverență s. f., g.-d. art. ireverenței; pl. ireverențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ireverență s. f., g.-d. art. ireverenței; pl. ireverențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ireverență s. f. reverență
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ireverență, ireverențesubstantiv feminin
- 1. Lipsă de respect. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: necuviință
etimologie:
- irrévérence DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.