2 intrări
31 de definiții

Explicative DEX

ires sn vz eres

ires n. V. eres: nu mai crede și tu în toate iresurile ISP.

irés și iréz, V. erez.

ERES, eresuri, s. n. Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere); prejudecată; superstiție; eroare. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); p. ext. rătăcire, păcat. – Din sl. eresĭ.

ERES, eresuri, s. n. Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere); prejudecată; superstiție; eroare. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); p. ext. rătăcire, păcat. – Din sl. eresĭ.

eres sn [At: COD. VOR.2 27v/9 / V: (pop) ires, (înv) (pl: ~e, ~ii), ire (pl: ~e) / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: vsl єрєсъ] 1 (Înv; asr) Erezie (1). 2 (Înv; asvl) Practică religioasă neoficială. 3 (Înv) Sectă religioasă. 4 (Îvr) Dezbinare. 5 Prejudecată. 6 Superstiție. 7 Erezie (4). 8 Convingere. corectat(ă)

ere sf vz eres

ierea sf vz eres

ieres sn vz eres

ire sf vz eres

ireș am vz iriș

iriș, ~ă [At: CĂTANĂ, P. B. II, 138 / V: ireș / Pl: ~i, ~e / E: mg erös] (Trs; mgm) 1 a Tare. 2 a Sănătos. 3 a (Pex) Adevărat. 4 a (Pex) Curat. 5 av (Îe) A semăna ~ A semăna leit.

‡EREA 👉 ERES.

EREA 👉 ERES.

ERES (pl. -esuri) sn., Mold. EREA (pl.-ese) sf. 1 Credință eretică, erezie: de ereasa papistășască... îndată s’au botezat... întorcîndu-se la orthodoxie (CANT.); cîndu se va despărți bărbatul de muiare-și... pentru erese, de va fì unul eretic (PRV.-LP.) 3 Credință deșartă, superstiție: Căci nu mă ’ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri (EMIN.) 4 pr. ext. Părere, credință opusă acelora, împărtășite de toată lumea: tu nu poți înțelege un biet suflet ca el meu, comun și plin de eresuri (VLAH.) [vsl. eresŭ < gr.].

ERES (pl. -esuri) sn., Mold. EREA (pl. -ese) sf. 1 Credință eretică, erezie: de ereasa papistășască... îndată s’au botezat... întorîndu-să la orthodoxie CANT.; cîndu se va despărți bărbatul de muiare-și... pentru erese, de va fi unul eretic PRV. -LP. 2 Credință deșartă, superstiție: Căci nu mă ’ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri EMIN. 3 pr. ext. Părere, credință opusă acelora împărtășite de toată lumea: tu nu poți înțelege un biet suflet ca el meu, comun și plin de eresuri VLAH. [vsl. erešu < gr.].

IERES 👉 ERES.

ERES, eresuri, s. n. Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată adesea în deprindere); prejudecată, rătăcire, eroare, superstiție. Mințile erau întunecate de eresuri. CAMILAR, N. II 370. Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară. EMINESCU, O. I 201. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți); p. ext. rătăcire, păcat. Tu nu poți înțelege un biet suflet ca al meu, comun și plin de «eresuri». VLAHUȚĂ, O. A. 325. O, șoptește-mizice dînsultu cu ochii plini d-eres, Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles. EMINESCU, O. I 82.

ERES, eresuri, s. n. Credință în forțe miraculoase, supranaturale ; concepție falsă (transformată în deprindere) ; prejudicată ; superstiție ; eroare. ♦ Fig. Ceea ce se abate de la conceptiile comune (ale unei societăți) ; p. ext. rătăcire, păcat. – Slav (v. sl. eresĭ < gr.).

eres n. credință populară, superstițiune: povești și doine, ghicitori, eresuri EM. [Vechiu-rom. eres, eresie, de origină slavo-greacă].

erés n., pl. urĭ (vsl. ĭeresĭ, rus. erésĭ, d. vgr. ῾aíresis, erezie. V. pro-eres). Pop. Superstițiune. – În Munt. Și ires, erez și irez.

íreș și íriș, -ă adj. (ung. erös, robust). Trans. Vest. Sănătos; adevărat (Acad.). – După mine, e confundat cu hireș, fireș, firesc, natural, adevărat, curat.

Ortografice DOOM

eres s. n., pl. eresuri

eres s. n., pl. eresuri

eres s. n., pl. eresuri

Etimologice

eres (eresuri), s. n. – Erezie, greșeală. – Var. (înv.) eresă, ires. Gr. αιρεσις (sec. XVII; cf. Iordan, Dift. 145; Murnu 22). Este dublet de la erezie, s. f., din fr. hérésie.Der. ereziarh, s. m. (autor al unei erezii); eretic (var. înv. iritic), adj. (adept al unei erezii); irează, s. f. (monstru, grozăvie), pentru a cărui der. cf. Scriban, Arhiva, 1921, 73.

Sinonime

ERES s. v. abatere, culpabilitate, culpă, eroare, greșeală, păcat, prejudecată, superstiție, vină, vinovăție.

ERES s. (BIS.) erezie, (rar) necredință, (înv.) minciună. (A comite un ~.)

ERES s. (BIS.) erezie, (rar) necredință, (înv.) minciună. (A comite un ~.)

eres s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. EROARE. GREȘEALĂ. PĂCAT. PREJUDECATĂ. SUPERSTIȚIE. VINĂ. VINOVĂȚIE.

Arhaisme și regionalisme

iriș adj. m. sg. și adv. (reg.) tare, sănătos; adevărat, curat.

Intrare: eres
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eres
  • eresul
  • eresu‑
plural
  • eresuri
  • eresurile
genitiv-dativ singular
  • eres
  • eresului
plural
  • eresuri
  • eresurilor
vocativ singular
plural
eresă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iereasă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ieres
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ires
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iresă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: iriș
iriș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ireș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eres, eresurisubstantiv neutru

  • 1. Credință în forțe miraculoase, supranaturale; concepție falsă (transformată în deprindere). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mințile erau întunecate de eresuri. CAMILAR, N. II 370. DLRLC
    • format_quote Căci nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară. EMINESCU, O. I 201. DLRLC
    • 1.1. figurat Ceea ce se abate de la concepțiile comune (ale unei societăți). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tu nu poți înțelege un biet suflet ca al meu, comun și plin de «eresuri». VLAHUȚĂ, O. A. 325. DLRLC
      • format_quote O, șoptește-mi – zice dînsul – tu cu ochii plini d-eres, Dulci cuvinte nențelese, însă pline de-nțeles. EMINESCU, O. I 82. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „ires” (16 clipuri)
Clipul 1 / 16