IREGULÁR ~ă (~i, ~e) rar Care nu este regulat; neregulat. /<lat. irregularis, fr. irrégulier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IREGULÁR, -Ă adj. (Rar) Neregulat. [Cf. it. irregolare, fr. irrégulier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IREGULÁR, -Ă adj. neregulat. (< it. irregolare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IREGULÁR adj. v. neregulat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iregulár adj. m. regular
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iregulár, -ă adj. (mlat. irregularis). Care nu e regular, nu e simetric: poligon iregular, trăsăturĭ iregulare. Fără regulă, fără ordine, dezordonat: om iregular, vĭață iregulară. Gram. A căruĭ declinare saŭ conjugare se depărtează de regula generală: substantiv, verb iregular. Med. Puls iregular, ale căruĭ bătăĭ nu-s uniforme. Trupe iregulare, adunate și organizate în grabă ca să vie în ajutor armateĭ regulare. Adv. În mod iregular, fără regulă. – Ob., dar nu maĭ bine: neregulat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink