IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

IREFUTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi combătut sau respins; de necombătut; de nerespins. /<fr. irréfutable, lat. irrefutabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IREFUTÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi respins, combătut; convingător; de neînlăturat. [Cf. fr. irréfutable, lat. irrefutabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IREFUTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi respins, combătut; convingător. (< fr. irréfutable, lat. irrefutabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IREFUTÁBIL adj. v. decisiv, determinant, hotărâtor, irecuzabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

irefutábil adj. m. refutabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*irefutábil, -ă adj. (lat. irrefutabilis). Care nu e refutabil: argument irefutabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink