IRADIÁȚIUNE s. f. v. iradiație.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRADIAȚIÚNE s.f. v. iradiație.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*iradiațiúne f. (lat. irradiátio, -ónis. V. radiațiune). Emisiune de raze luminoase. Efuziunea luminiĭ în prejuru [!] unuĭ corp luminos (ca stelele), ceĭa ce face ca acest corp să pară maĭ mare. Fig. Într´un corp organizat, ramificarea fibrelor, vaselor saŭ mișcărilor vitale de la un punct central la circumferență [!]. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp; p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [Pr.: -di-a-. – Var.: iradiațiúne s. f.] – Din fr. irradiation, lat. irradiatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IRADIÁȚIE ~i f. Răspândire radială a razelor (de lumină, de căldură) emise de o sursă. [G.-D. iradiației; Sil. -di-a-ți-e] /<fr. irradiation, lat. irradiatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. iradiațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

IRADIÁȚIE s.f. Emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron. -di-a-, gen. -iei, var. iradiațiune s.f. / cf. fr. irradiation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRADIÁȚIE s. (FIZ.) iradiere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. iradiațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner

iradiáție s. f., art. iradiáția (sil. -ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. iradiațiune (după def. din DEX și DN) - LauraGellner