IRADIÁ, iradiez, vb. I. Tranz. și intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga; p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦ Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [Pr.: -di-a] – Din fr. irradier, lat. irradiare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IRADIÁ ~éz tranz. 1) A face să se iradieze; a emite; a radia. 2) (corpuri) A expune unei radiații. [Sil. -di-a-] /<fr. irradier, lat. irradiare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE IRADIÁ pers. 3 se iradiáză intranz. (despre raze de lumină sau de căldură, despre unde sonore sau electromagnetice) A se împrăștia în toate părțile; a se propaga radial. [Sil. -di-a] /<fr. irradier, lat. irradiare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IRADIÁ vb. I. tr. A emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. irradier, it., lat. irradiare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IRADIÁ vb. I. tr. a expune un corp acțiunii unei radiații. ◊ (despre radiații) a cădea pe suprafața unui corp. II. intr. a emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. (< fr. irradier, lat. irradiare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

iradiá vb. radia
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iradiéz v. intr. (lat. irradiare, d. radius, rază. V. radiez). Mă propag în formă de raze.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink