IPOCHÍMEN (IPOCHIMÉN), ipochimeni, s. m. (Înv.; azi ir.) Persoană, individ, ins. – Din ngr. ipokímenon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IPOCHÍMEN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ipochímen (ipochímeni), s. m. – Persoană, individ. – Mr. ipuchimen. Ngr. ὑποϰείμενον (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ipochímen s. m., pl. ipochímeni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ipochímen n., pl. e (ngr. ipokimenon, subĭect, persoană, obĭect. V. pro-chimen). Vechĭ. Personagiŭ, persoană. Azĭ. Iron. Tip, individ: cine e acest ipochimen? V. pramatie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink