IORTOMÁN, -Ă, adj. v. ortoman.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

iortomán, iortománi, s.m. (înv.; despre haiduci) voinic, viteaz.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭortomán, -că adj. și s. (cp. cu turc. ĭurtmak și ĭortmak, a alerga în trap, a hoĭnări, și -man ca´n gîrtoman, hoțoman). Vest P. P. Puternic, voĭnic (GrS. 1937, 247). – În Serbia ĭoltoman, în Arg. (Lung. 71) hartoman, în est ortoman. – Ca adj. -ănésc, de ĭortoman; ca adv. -ănéște. V. lotroman.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink