2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

iordănit1 sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~uri / E: iordăni] (Pop) 1-4 Iordănire (1-4).

iordănit2, ~ă [At: ȘEZ. VI, 90 / Pl: ~iți, ~e / E: iordăni] (Pop) 1 a (Rel; d. apă) Sfințit. 2 a (D. ființe) Stropit cu apă sfințită în ziua de Bobotează. 3-4 smf, a (Persoană) căreia i se urează în noaptea de Bobotează spre Sf. Ion.

iordăna v vz iordăni

iordăni [At: MARIAN, SE. I, 225 / V: (cscj) ~na (Pzi: ~nez) / Pzi: ~nesc / E: iordan] (Pop) 1 vt A ura în ziua de Bobotează. 2-3 vtr A (se) stropi cu apă sfințită în ziua de Bobotează. 4-5 vtr (Pex) A (se) lovi cu bulgări de zăpadă în ziua de Sf. loan. 6 vr A petrece în ziua de Bobotează.

IORDĂNI (-nesc) vb. tr. și refl. A (se) stropi cu apa sfînțită din ziua de Bobotează [Iordan].

iordănì v. a stropi cu iordanul sau cu apa sfințită dela Bobotează.

ĭordănésc v. intr. Umblu cu Iordanu, cu binecuvîntarea în ziŭa Bobotezeĭ (vorbind de preuțĭ).

Enciclopedice

iordăni, iordănesc vb. IV Tranz. (Pop.) A umbla cu iordanul și a stropi cu agheasmă. ♦ Tranz. și refl. A (se) stropi cu apă, a lovi cu bulgări de zăpadă de sf. Ioan; p. ext. a petrece mâncând și bând vin în ziua de Bobotează. [Var.: iordana vb.] – Din Iordan (n. pr.).

Argou

iordăní, iordănesc v. t. (intl., înv.) a minți, a amăgi; a zăpăci.

Arhaisme și regionalisme

iordăni, iordănesc, vb. IV (pop.) 1. a umbla cu iordanul (botezul) și a stropi cu aghiazmă (apă sfințită). 2. a lovi cu bulgări de zăpadă de Sf. Ioan. 3. a petrece mâncând și bând vin în ziua de Bobotează.

Intrare: iordănit
iordănit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iordănit
  • iordănitul
  • iordănitu‑
  • iordăni
  • iordănita
plural
  • iordăniți
  • iordăniții
  • iordănite
  • iordănitele
genitiv-dativ singular
  • iordănit
  • iordănitului
  • iordănite
  • iordănitei
plural
  • iordăniți
  • iordăniților
  • iordănite
  • iordănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: iordăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iordăni
  • iordănire
  • iordănit
  • iordănitu‑
  • iordănind
  • iordănindu‑
singular plural
  • iordănește
  • iordăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iordănesc
(să)
  • iordănesc
  • iordăneam
  • iordănii
  • iordănisem
a II-a (tu)
  • iordănești
(să)
  • iordănești
  • iordăneai
  • iordăniși
  • iordăniseși
a III-a (el, ea)
  • iordănește
(să)
  • iordănească
  • iordănea
  • iordăni
  • iordănise
plural I (noi)
  • iordănim
(să)
  • iordănim
  • iordăneam
  • iordănirăm
  • iordăniserăm
  • iordănisem
a II-a (voi)
  • iordăniți
(să)
  • iordăniți
  • iordăneați
  • iordănirăți
  • iordăniserăți
  • iordăniseți
a III-a (ei, ele)
  • iordănesc
(să)
  • iordănească
  • iordăneau
  • iordăni
  • iordăniseră
iordăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)