IONOFÓN, ionofoane, s. n. Traductor electroacustic care transformă direct energia electrică în energie acustică. [Pr.: i-o-] – Din fr. ionophone.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IONOFÓN ~oáne n. Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, folosit la reproducerea fidelă a sunetelor într-un local public. /<fr. ionophone
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IONOFÓN s.n. (Fiz.) Difuzor care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore. [< fr. ionophone].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IONOFÓN s. n. dispozitiv radiofonic care transformă direct energia electromagnetică în unde sonore, prin oscilațiile unei coloane de gaze ionizate. (< fr. ionophone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ionofón s. n. (sil. i-o-), pl. ionofoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink