IONIZÁ, ionizez, vb. I. Tranz. A produce ionizarea unui mediu; a folosi ionizarea. [Pr.: i-o-] – Din fr. ioniser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IONIZÁ ~éz tranz. 1) (particule, medii) A încărca cu ioni. 2) med. (persoane) A trata cu ioni medicamentoși. /<fr. ioniser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IONIZÁ vb. I. tr. A provoca ionizarea unui mediu. [< fr. ioniser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IONIZÁ vb. tr. 1. a face să apară ioni pozitivi sau negativi într-un mediu. 2. a introduce, în scop terapeutic, ioni în organism. (< fr. ioniser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ionizá vb. (sil. i-o-), ind. prez. 3 sg. ionizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink