opțiuni
2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

iongărire sf [At: FRÂNCU-CANDREA, M. 42 / Pl: ~ri / E: iongări] (Reg) 1 Aruncare a lucrurilor inutile. 2 Curățare a locului de lucru din mină. 3 Transportare.

iongări vti [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~resc / E: iongar] (Reg) 1-2 A arunca lucrurile inutile. 3-4 A curăți locul de lucru din mină.

Arhaisme și regionalisme

iongărire s.f. (reg.) curățare a locului de lucru din mină de un iongar (ajutor de miner); transportare a bucăților de cărbune din frontul de lucru, cu roabele, până la vagoneți.

iongări, vb. IV (reg.) a curăți locul de lucru dintr-o mină.

Intrare: iongărire
iongărire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iongărire
  • iongărirea
plural
  • iongăriri
  • iongăririle
genitiv-dativ singular
  • iongăriri
  • iongăririi
plural
  • iongăriri
  • iongăririlor
vocativ singular —
plural —
Intrare: iongări
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • iongări
  • iongărire
  • iongărit
  • iongăritu‑
  • iongărind
  • iongărindu‑
 singular plural
  • iongărește
  • iongăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iongăresc
 (să)
  • iongăresc
  • iongăream
  • iongării
  • iongărisem
a II-a (tu)
  • iongărești
 (să)
  • iongărești
  • iongăreai
  • iongăriși
  • iongăriseși
a III-a (el, ea)
  • iongărește
 (să)
  • iongărească
  • iongărea
  • iongări
  • iongărise
plural I (noi)
  • iongărim
 (să)
  • iongărim
  • iongăream
  • iongărirăm
  • iongăriserăm
  • iongărisem
a II-a (voi)
  • iongăriți
 (să)
  • iongăriți
  • iongăreați
  • iongărirăți
  • iongăriserăți
  • iongăriseți
a III-a (ei, ele)
  • iongăresc
 (să)
  • iongărească
  • iongăreau
  • iongăriră
  • iongăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)