IODOFÓRM s. n. Substanță solidă, de culoare galbenă cu miros caracteristic, neplăcut și persistent, foarte puțin solubilă în apă, întrebuințată în medicină ca antiseptic, anestezic, cicatrizant etc. – Din fr. iodoforme, germ. Iodoform.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IODOFÓRM n. Substanță antiseptică sub formă de cristale galbene, având un miros specific puternic. /<fr. iodoforme, germ. Iodoform
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IODOFÓRM s.n. Substanță galbenă, cristalizată, cu miros specific, folosită ca antiseptic, anestezic etc. [< fr. iodoforme].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IODOFÓRM s. n. substanță galbenă, cristalizată, cu miros specific, antiseptic, anestezic etc. (< fr. iodoforme, germ. Iodoform)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iodofórm s. n. (sil. io-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ĭodofórm n. (ĭod și form ca în cloroform). Chim. Un corp solid compus care se obține pin [!] acțiunea ĭoduluĭ asupra alcooluluĭ în prezența carbonatuluĭ de potasiŭ saŭ tratînd acetona pin ĭodura și ipocloritu [!] de potasiŭ. Se cristalizează în table exagonale galbene ca sulfu, miroase tare și neplăcut, se topește la 119° și se volatilizează ușor. E întrebuințat ca antiseptic și se maĭ numește și metan triĭodat (CHI3). A fost preparat întîia oară de Serullas la 1824.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink