IOD¹ s. n. Element chimic solid cu aspect de cristale lamelare, negre-cenușii, cu luciu metalic și miros pătrunzător, foarte volatil, ușor solubil în alcool, întrebuințat în medicină. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită la dezinfectarea rănilor. – Din fr. iode.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IOD² s. n. (Fon.; rar) Semivocala i, numită și „i consonantic”, notată de obicei în diverse alfabete fonetice cu y, j sau í; iot. – Din fr. yod.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IOD¹ n. Metaloid, de culoare neagră-violetă, extras din apă de mare și întrebuințat în medicină, sub formă de soluție, ca dezinfectant. [Monosilabic] /<fr. iod
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IOD² ~uri n. lingv. Numele semiconsoanei „i”, care se pronunță numai împreună cu alte vocale. [Monosilabic; Var. iot] /<fr. yod
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IOD¹ s.n. Element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool. ◊ Tinctură de iod = soluție de iod în alcool, folosită ca antiseptic și ca dezinfectant extern. [Pron. iod. / < fr. iode].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IOD² s.n. (Fon.; rar) Iot. [< fr. yod].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IOD¹ s. n. element chimic solid din grupa halogenilor, negru-violet, foarte volatil și ușor solubil în alcool, antiseptic și dezinfectant extern. (< fr. iode)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IOD² s. n. numele semivocalei i; iot. (< fr. yod)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IOD³(O)- elem. „iod¹”. (< fr. iod/o/-, cf. gr. iodes, violet)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

iod s. n., simb. I
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iod/iot (fon.) s. n., pl. íoduri/íoturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ĭod n. (vgr. iódes, violet, brun, d. íon, viorică). Chim. Un corp simplu monovalent solid cenușiu albăstruĭ cristalizat în foĭ saŭ lame opace, cu luciŭ semimetalic. Se topește la 113°,6 și ferbe [!] la 200, dînd vaporĭ violețĭ cu densitatea de 8,7. Greutatea atomică: 127. A fost găsit de Courtois la 1811 în cenușile algelor marine numite varech și a fost studiat adînc de Gay-Lussac și de Davy. Maĭ există în planta marină fucus și în ficatu peșteluĭ gádus mórrhua. E uzitat în medicină și fotografie. El albăstrește scrobeala.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

IOD¹ (‹ fr. {i}; {s} gr. iodes „violet”) s. n. Element chimic (J sau I, nr. at. 53, m. at. 126,904, p. t. 114,5ºC, p. f. 184,35ºC), din familia halogenilor. În stare solidă formează cristale negre; prin încălzire sublimează, formând vapori de culoare violetă. Funcționează în combinații în stările de valență 1, 3, 5 și 7. Se obține din iodați, prin reducere cu dioxid de sulf sau din ioduri, prin tratare cu clor. Este întrebuințat în medicină ca dezinfectant, sub formă de soluție alcoolică 10%, denumită tinctură de i. Este un element constitutiv al glandei tiroide, absența lui provocând cretinismul și gușa. A fost descoperit de chimistul francez B. Courtois în 1811. ◊ I. radioactiv = izotopul i. cu masa 131, obținut prin bombardarea telurului. Se întrebuințează pentru urmărirea mecanismului unor reacții chimice, iar în medicină pentru studiul și tratamentul unor boli ale tiroidei.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink