IARBA-SFÂNTULUI-IOÁN s. v. răscoage.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IOAN PAUL, numele a doi papi. I.P. I (Albino Luciano) (1912-1978), patriarh al Veneției (1969-1978), cardinal (1973), ales papă la 26 aug. 1978 (a încetat din viață la 28 sept. 1978). I.P. II (Karol Vojtyla) (1920-2005), arhiepiscop de Cracovia (1963-1978), cardinal (1967), ales papă la 16 oct. 1978. Primul papă polonez (primul papă neitalian începând din 1523). Promotor al umanismului creștin (enciclica „Redemptor hominis”), accentuând necesitatea apărării drepturilor omului în numele unei doctrine sociale a Bisericii. Rol important în prăbușirea comunismului în Europa de Est. Op. pr.: „Reconciliere și penitență”, „Ecumenism”.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IOAN POTCOAVĂ (Nicoară Potcoavă), domn al Moldovei (nov.-dec. 1577). Pretind frate al lui Ioan-Vodă cel Viteaz. Cu sprijinul cazacilor, l-a înfrânt pe Petru Șchiopul, care a fugit în Țara Românească. Refugiat în Polonia, este executat la Lvov, în 1578, la cererea Sultanului Murad III.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IOAN VODĂ CEL VITEAZ, domn al Moldovei (1572-1574). A dus o politică de întărire a autorității domnești, lovind în interesele marii boierimi (care l-a numit „Cel Cumplit”) și de eliberare a țării de sub dominația otomană. Refuzând să plătească Porții un bir sporit, în apr. 1574 a început războiul antiotoman, înfrângând, la Jiliște (apr. 1574) o armată turco-munteană. A pătruns apoi în Țara Românească, înscăunându-l pe Vintilă-Vodă, dar, trădat de o parte a boierimii, a fost înfrânt la Iezeru Cahulului și la Roșcani (iun. 1574), fiind ucis de turci în chinuri groaznice. A dezvoltat comerțul, a bătut monedă proprie, a întărit armata.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan, sfânt, unul dintre cei patru evangheliști, originar din Galileea, de meserie pescar, fost ucenic al lui Ioan Botezătorul. Face parte dintre cei 12 apostoli aleși de Iisus și este cel mai tânăr și mai iubit de El. Prezent la răstignire, Iisus îi dă în grijă pe sfânta Sa maică, îl însoțește pe Petru în activitatea sa misionară în Iudeea, Galileea și Samaria, ia parte la Sinodul de la Ierusalim și este socotit unul dintre stâlpii Bisericii. Din Efes este exilat în insula Patmos, unde are revelația pe care a consemnat-o în Apocalipsă. Revenit la Efes, a scris la scurt timp după evanghelie și cele trei epistole ale sale. Este sărbătorit la 8 mai. ◊ Evanghelia după Ioan v. evanghelie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan Botezătorul, sfânt, fiul Elisavetei și al preotului Zaharia, numit și Înainte-mergătorul, pentru că a anunțat venirea lui Iisus. S-a retras în pustie încă din copilărie. Și-a început activitatea predicatorială și a botezului în anul 26 d. Hr. Când Iisus a venit la el și a fost botezat, a avut loc descoperirea Sfintei Treimi (epifania sau teofania), după care Ioan Îl anunță pe Iisus ca Mesia și Fiul lui Dumnezeu. A fost închis de Irod și i s-a tăiat capul în urma vicleșugului Irodiadei cu ajutorul fiicei sale, Salomeea. Bis. a închinat lui Ioan Botezătorul șase sărbători: zămislirea lui (29 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), întâia și a doua aflare a capului (24 februarie) și a treia aflare a capului său (25 mai).
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan Cassianul (†435 d. Hr.), sfânt cuvios, originar din Dobrogea (Sciția Minor). După mai multe peregrinări prin Palestina, Egipt și Constantinopol, unde este hirotonit diacon de sf. Ioan Gură de Aur, se stabilește la Marsilia, unde e ales stareț al unei m-ri. Datorită rânduielilor sale monastice, este considerat organizatorul și legislatorul monahismului apusean. A îmbogățit fondul literaturii patristice cu numeroase scrieri. Este sărbătorit la 28 februarie sau, când este an bisect, la 29 februarie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan cel Nou (sec. 14), sfânt mucenic, n. în orașul Trapezunt. Nevoind să treacă la mahomedanism, a primit cununa de martir în Cetatea Albă. Moaștele sale, făcătoare de minuni, au fost aduse de Alexandru cel Bun în 1402 la Sucevița și depuse la catedrala mitropolitană, azi Bis. Mirăuților. În prezent moaștele sale se află în m-rea Sf. Ioan din Suceava. Este sărbătorit la 2 iunie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan Damaschinul (†749), sfânt cuvios, erudit al ortodoxiei. Fiind în tinerețe înalt funcționar fiscal al Siriei, a fost obligat de califul Omar II să treacă la islamism, dar a refuzat și a intrat în monahism la m-rea sf. Sava. Prieten cu patriarhul Constantinopolului Ioan V (706-735 d. Hr.), a luptat împotriva iconoclaștilor, remarcându-se ca polemist, orator, dar mai ales ca imnolog. A compus canoane, tropare și imnuri religioase (De tine se bucură...) și este primul care a scris irmoase. Opera sa principală este Dogmatica, sinteză a gândirii dogmatice patristice, iar ca imnograf Octoihul. Este sărbătorit la 4 decembrie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan de la Galeș (sec. 18), sfânt mărturisitor, unul dintre cei mai îndrăzneți apărători ortodocși împotriva încercărilor autorității habsburgice de a-i înstrăina de „legea strămoșească”. Arestat în 1756, a fost dus în lanțuri la Sibiu și apoi în închisoarea cetății Deva din ordinul Mariei Tereza. A fost mutat în închisoarea din Graz (Austria) și mai târziu la Kufstein, unde a murit după 24 de ani de temniță grea. Împreună cu Moise Măcinic, a fost canonizat de Sf. Sinod al Bis. Ortodoxe Române la 20 iunie 1992. Este sărbătorit la 21 octombrie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan de la Neamț (Hozevitul) (1913-1960), sfânt preacuvios, n. la Crăiniceni, jud. Dorohoi. Orfan de părinți, se călugărește în 1936 la m-rea Neamț, apoi călătorește la locurile sfinte din Ierusalim, Betleem și Hebron, statornicindu-se într-o peșteră din pustia Iordanului. După doi ani de sihăstrie se închinoviază la m-rea Sf. Sava, unde a stat opt ani, și este numit egumen la schitul românesc Sf. Ioan Botezătorul de la Iordan, unde a stărețit până în 1952. Doritor de o viață mai aspră, s-a retras la m-rea Sf. Gheorghe Hozevitul, trâind în cea mai severă schimnicie în peștera Sf. Ana până la moarte. A scris și multe învățături și poezii alese. Sf. Sinod al Bis. Ortodoxe Române l-a canonizat la 20 iunie 1992 și se sărbătorește la 5 august.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan Gură de Aur (Hrisostom) (347-407 d. Hr.), sfânt, n. în Antiohia, patriarh al Constantinopolului și unul dintre cei patru mari dascăli ai Bis. Ortodoxe, persecutat de împărăteasa Eudoxia în mai multe rânduri. Din operele sale au tradus în românește în sec. 19 I. Barac (Despre preoție) și episcopul Melchisedec mai multe predici. Pentru neîntrecuta sa oratorie a fost numit „Gură de Aur”. Este autorul liturghiei care-i poartă numele, precum și a numeroase cântări religioase și liturgice. După Tradiție, el a introdus cântarea numită tropar. Moaștele sale se află la Vatican. Bis. îl sărbătorește la 13 noiembrie, 27 ianuarie și, împreună cu Vasile cel Mare și Grigore Teologul, la 30 aceeași lună.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan-Marcu, ucenic al sf. apostol Petru, fiul Mariei, în casa căreia se afla Biserica și unde a mers Petru după miraculoasa sa eliberare din temniță de către un înger. A fost însoțitorul lui Pavel în activitatea sa apostolică, apoi însoțitor o vreme și al lui Varvara, al cărui nepot era. A fost hirotonit episcop de Biblos, oraș la nord-vest de Damasc. Bis. îl sărbătorește la 4 ianuarie, cu Soborul celor 70 de ucenici.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan Scărarul (525-605 d. Hr.), sfânt cuvios, călugăr în m-rea Sinai, apoi egumen al acestei m-ri. A scris și câteva opere, dintre care cea mai cunoscută este Scara, de unde își trage și numele. Pentru viața sa cuvioasă, Bis. îl sărbătorește la 30 martie și în duminica a patra din postul mare.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Ioan Valahul, sfânt mucenic, originar din Oltenia. La vârsta de 15 ani a fost luat rob de către turci după înfrângerea lui Mihnea și dus la Constantinopol. Nevoind să treacă la mahomedanism, a fost supus la chinuri cumplite și omorât prin spânzurare la 12 mai 1662. Viața sfântului a fost scrisă de Ioan Cariofil, un învățat grec contemporan cu el, și tipărită la Veneția de sf. Nicodim Aghioritul. A fost canonizat de Sf. Sinod la 10 octombrie 1992 și este sărbătorit la 12 mai.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Iosif (Ioan) Goldiș (1837-1902), episcop, n. în com. Socodor, jud. Arad. Studii teologice la Arad, juridice la Debrețin și lingvistice la Budapesta. Prof. la Inst. teologic-pedagogic și la Liceul de stat din Arad, vicar și președinte al Consistoriului din Oradea (1892-1899) și episcop al Aradului (1899-1902). A publicat mai multe lucrări istorice și filozofice, printre care Latinitatea limbii române, în care combate teoria lui Rösller. Membru corespondent al Acad. Române, ales la 22 martie 1882.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink