INVOLUTÍV, -Ă, involutivi, -e, adj. (Livr.) Cu caracter de involuție. – Din fr. involutif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVOLÚTIV ~ă (~i, ~e) Care ține de involuție; propriu involuției. /<fr. involutif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVOLUTÍV, -Ă adj. Cu caracter de involuție. [< fr. involutif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVOLUTÍV, -Ă adj. cu caracter de involuție. (< fr. involutif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Involutiv ≠ evolutiv
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

involutív adj. m., pl. involutívi; f. sg. involutívă, pl. involutíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink