involua   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) involua involuare involuat involuând singular plural
involuea involuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) involuez (să) involuez involuam involuai involuasem
a II-a (tu) involuezi (să) involuezi involuai involuași involuaseși
a III-a (el, ea) involuea (să) involueze involua involuă involuase
plural I (noi) involuăm (să) involuăm involuam involuarăm involuaserăm, involuasem*
a II-a (voi) involuați (să) involuați involuați involuarăți involuaserăți, involuaseți*
a III-a (ei, ele) involuea (să) involueze involuau involua involuaseră
involuare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular involuare involuarea
plural involuări involuările
genitiv-dativ singular involuări involuării
plural involuări involuărilor
vocativ singular involuare, involuareo
plural involuărilor
* Formă nerecomandată
Link către această paradigmă

INVOLUÁRE, involuări, s. f. Acțiunea de a involua și rezultatul ei; involuție; regres. [Pr.: -lu-a-] — V. involua.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVOLUÁRE, involuări, s. f. Acțiunea de a involua și rezultatul ei; involuție; regres. [Pr.: -lu-a-] – V. involua.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVOLUÁ, involuez, vb. I. Intranz. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. [Pr.: -lu-a] — Din involuție.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVOLUÁ, involuez, vb. I. Intranz. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. [Pr.: -lu-a] – Din involuție.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INVOLUÁ ~éz intranz. A reveni la o stare anterioară (scăzând în cantitate, calitate, intensitate etc.); a da înapoi. /Din involuție
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVOLUÁ vb. intr. a se întoarce de la o stare sau formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. (< involuție)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

involuá vb., ind. prez. 1 sg. involuéz, 3 sg. și pl. involueáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink