INVOCATÓR, -OÁRE, invocatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o invocație, care invocă. – Invoca + suf. -tor (după fr. invocatoire, invocateur).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVOCATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care face o invocație, care invocă. [Cf. fr. invocateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVOCATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care invocă. (după fr. invocatoire, invocateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

invocatór s. m., adj. m., pl. invocatóri; f. sg. și pl. invocatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink