2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (6)
- relaționale (7)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNVINOVĂȚIRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare. – V. învinovăți.
ÎNVINOVĂȚIRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare. – V. învinovăți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învinovățire sf [At: PRAVILA (1814), 17/14 / Pl: ~ri / E: învinovăți] 1-2 Considerare vinovat a cuiva (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: învinuire (1-2), învinuit1 (1-2). 3-4 Declarare a cuiva vinovat (de către sine însuși sau) de către altcineva Si: învinuire (3-4), învinuit1 (3-4), acuzare. 5 (Înv) Vină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVINOVĂȚIRE, învinovățiri, s. f. Acțiunea de a învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare, incriminare. Învinovățire de furt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
învinovățire f. acuzațiune, inculpare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVINOVĂȚI, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVINOVĂȚI, învinovățesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. – În + vinovat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învinovăți [At: BELDIMAN, O. 24/11 / Pzi: ~țesc / E: în- + vinovat] 1-2 vtr A (se) considera vinovat Si: a (se) învinui (1-2). 3-4 vtr A (se) declara vinovat Si: a (se) acuza, a (se) învinui (3-4). 5 vr (Înv; nob) A se face vinovat, meritând să fie condamnat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVINOVĂȚI, învinovățesc, vb. IV. Tranz. A considera sau a declara (pe cineva) vinovat; a învinui, a acuza. Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. ◊ Refl. Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNVINOVĂȚI ~esc tranz. v. A ÎNVINUI. /în + vinovat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învinovățì v. a (se) face vinovat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învinovățésc v. tr. (d. vinovat). Acuz, învinuĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
învinovățire s. f., g.-d. art. învinovățirii; pl. învinovățiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învinovățire s. f., g.-d. art. învinovățirii; pl. învinovățiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învinovățire s. f., g.-d. art. învinovățirii; pl. învinovățiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
învinovăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățesc, 3 sg. învinovățește, imperf. 1 învinovățeam; conj. prez. 1 sg. să învinovățesc, 3 să învinovățească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
învinovăți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățesc, imperf. 3 sg. învinovățea; conj. prez. 3 să învinovățească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
învinovăți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinovățesc, imperf. 3 sg. învinovățea; conj. prez. 3 sg. și pl. învinovățească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNVINOVĂȚIRE s. v. acuzație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVINOVĂȚIRE s. acuzare, acuzație, învinuire, (livr.) acuză, incriminare, (pop.) pîră, (înv.) pîrîtură, pricină, prihană. (O ~ neîntemeiată.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Învinovățire ≠ dezvinovățire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVINOVĂȚI vb. v. acuza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVINOVĂȚI vb. a (se) acuza, a (se) învinui, (livr.) a (se) incrimina, (prin Mold.) a (se) bănui, (înv.) a (se) jelui, a (se) prihăni, a (se) vinovăți, a (se) vinui. (Se ~ unul pe celălalt.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A învinovăți ≠ a dezvinovăți
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) învinovăți ≠ a (se) justifica
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
învinovățire, învinovățirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acuzare acuzație incriminare învinuire antonime: dezvinovățire
- Învinovățire de furt. DLRLC
-
etimologie:
- învinovăți DEX '09 DEX '98
învinovăți, învinovățescverb
- 1. A (se) considera sau a (se) declara vinovat; a (se) învinui, a (se) acuza. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: acuza învinui antonime: dezvinovăți justifica
- Învinovățește în gîndul lui pe părinții băiețelului. SP. POPESCU, M. G. 61. DLRLC
- Stăpîna mea, mă învinovățești nedrept. NEGRUZZI, S. I 22. DLRLC
- Frații mă-nvinovățesc, Prietinii m-au lăsat. CONACHI, P. 60. DLRLC
- Țipa, se învinovățea, i se mișcau brațele ca niște labe subțiri de lăcustă. DUMITRIU, N. 219. DLRLC
-
etimologie:
- În + vinovat DEX '09 DEX '98