6 intrări

61 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVESTIT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. – V. investi.

INVESTIT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. – V. investi.

investit, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 165 / Pl: ~iți, ~e / E: investi] 1 (Înv) Îmbrăcat. 2 (Înv; d. acte) Prevăzut cu toate formele legale. 3 (D. un capital) Plasat într-o afacere sau întreprindere.

INVESTIT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre un fond, un capital etc.) Plasat, alocat într-o întreprindere.

INVESTI, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire.

INVESTI, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVESTI, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. ♦ (În Evul Mediu) A da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVESTIT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.

ÎNVESTIT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.

ÎNVEȘTE, învesc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut.Var.: învești vb. IV] – Lat. investire.

ÎNVEȘTE, învesc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut.Var.: învești vb. IV] – Lat. investire.

ÎNVEȘTI vb. IV v. învește.

ÎNVEȘTI vb. IV v. învește.

investi1 vt [At: DA / Pzi: ~tesc / E: fr investir, lat investire] 1 (Jur; înv) A prevedea cu toate formele legale. 2 (Ecn) A plasa un fond, un capital într-o întreprindere cu scopul de a obține profit.

învesti vt [At: COD. PEN. R. P. R., 23 / Pzi: ~tesc / E: fr investir, lat investire] 1 A pune pe cineva în mod oficial în posesia unui drept. 2 A conferi cuiva o demnitate. 3 (C. i. acte publice) A prevedea cu toate formele legale. 4 (Înv) A acorda cuiva învestitura (2). 5 (Cmr; imp) A aloca un fond într-o întreprindere Si: a investi. 6 (Înv) A asedia.

învestit2, ~ă a vz înveștit2

învestit1, ~ă a [At: LEG. EC. PL., 176 / Pl: ~iți, ~e / E: învesti] 1 Care a primit oficial un drept. 2 Care a fost desemnat pentru a exercita o autoritate. 3 Care a fost confirmat într-o demnitate. 4 (D. acte publice) Prevăzut cu toate formele legale. 5 (Înv; d. o cetate) Asediat.

învește [At: CORESI, PS. 87 / V: (cscj) ~șca, ~ti / Pzi: ~esc, învăsc, (sst) ~eștiu; Ps: înveștii, învăscui / E: ml investire] (îrg) 1-2 vtr A (se) înveșmânta (1-2). 3 vr A se împodobi. 4-5 vtr A (se) acoperi.

înveștit1 sn [At: PSALT. HUR. 214/22 / Pl: ~uri / E: învești] (Înv) 1 Înveșmântare 2 (Ccr) Veșmânt. 3 Împodobire. 4 Acoperire.

înveștit2,a [At: MACEDONSKI, O., 1,248 / V: ~est~ / Pl: ~iți, ~e / E: învești] (Înv) 1 Înveșmântat2 (1). 2 Împodobit. 3 Acoperit.

ÎNVESTI, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

INVESTI, investesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un fond, un capital etc.) A plasa, a aloca într-o întreprindere. Statul democrat-popular investește an de an sume din ce în ce mai mari pentru protecția muncii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2800. ◊ Fig. Investise, după părerea lui, în copil, un anumit capital. VORNIC, P. 9.

ÎNVESTI, învestesc, vb. IV. Tranz. A împuternici (pe cineva) în mod oficial, a acorda (cuiva) un drept, o autoritate, o demnitate; (în evul mediu) a da cuiva învestitura. Domnii țărilor romîne învesteau pe boieri cu funcțiunile lor.Comisarul învestit cu mandat... are drept s-o elibereze, dacă el găsește asta de cuviință. CAMIL PETRESCU, O. II 308.

ÎNVESTIT, -Ă, învestiți, -te, adj. (Învechit) Îmbrăcat, înveșmîntat. Unde-s cavalerii cu spade lucitoare... Și unde scutierii cu aur învestiți? MACEDONSKI, O. I 248. ◊ Fig. Romînia învestită În vesminte de serbare. ALEXANDRESCU, M. 165.

INVESTI vb. IV. tr. 1. (Ec.) A plasa, a aloca un fond, un capital într-o întreprindere. 2. V. învesti. [P.i. -tesc. / < fr. investir, it. investire].

ÎNVESTI vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir].

INVESTI vb. tr. a face o investiție. (< fr. investir, lat. investire)

ÎNVESTI vb. tr. 1. a da cuiva învestitura (1). 2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate. (< fr. investir, lat. investire)

A INVESTI ~esc tranz. (sume, capitaluri) A da ca investiție; a plasa. /<fr. investir, engl. invest

A ÎNVESTI ~esc tranz. 1) (persoane) A pune în mod oficial (într-o funcție, într-un drept sau într-o demnitate). 2) (în evul mediu) A supune învestiturii. /<fr. investir, lat. investire

ÎNVEȘTE vb. (Mold., Trans. SV) A (se) îmbrăca. A: Te scoală de te-nveaște și te-ncinge. DOSOFTEI, VS. Cu hainele meale te învești. CD 1698, 27r; cf. DOSOFTEI, PS; DOSOFTEI, LITURGHIER; CD 1698, 9v; CI, 101; CD 1770, 10v. ◊ Fig. Ca-n Selmon cînd cade omătul de albeaște, așea toată țara cu tine s-a înveaște. DOSOFTEI, PS; cf. DOSOFTEI, MOL.; N. COSTIN; CANTEMIR. IST. C: Și în mare frîmseațe înveștite. PS. SEC. XVIII, 53r. Variante: învești (PS. SEC. XVIII, 53r). Etimologie: lat. investire.

investì v. 1. a pune în posesiunea unui titlu, a unei demnități; 2. a împresura din toate părțile cu armata.

*investésc v. tr. (fr. investir, d. lat. in-vestire, a înconjura [d. vestis, haĭnă]: it. investire. V. învăsc). Pun solemn în posesiunea unuĭ feud saŭ uneĭ demnitățĭ pin ceremonia alegorică a investituriĭ (cînd, în evu mediŭ, se dăruĭa un veșmînt, cum li se dăruĭa domnilor fanarioțĭ un caftan): principiĭ îĭ investeaŭ pe episcopĭ dîndu-le cîrja și inelu. Fig. Pun, cu oare-care formalitățĭ, în posesiunea uneĭ puterĭ, uneĭ autoritățĭ: la Roma dictatoriĭ eraŭ investițĭ cu o autoritate absolută. Arm. Impresor, înconjor: oastea dușmănească era investită în tabăra eĭ.

învăsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v. tr. (lat. investire, a îmbrăca, d. vestis, veșmînt, haĭnă; it. vestire, pv. sp. pg. vestir, fr. vêtir.Învăsc, înveștĭ, învește, să învească, întocmaĭ ca cresc). Vechĭ. Azĭ lit. (numaĭ formele’n -uĭ, ut). Îmbrac: un prunc învăscut în scutice. Fig. Poet. Învăscut în raze, înconjurat de raze. Refl. Ignoranța se învăscuse într’înșiĭ (Petrașcu, Fig. lit. contemp. 205), păcatu s’a învăscut în om.

învéște, înveștésc, V. învăsc.

înveștít n., pl. urĭ. Vechĭ. Îmbrăcăminte.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

investit adj. m., pl. investiți; f. sg. investită, pl. investite

investi1 (a ~) (a plasa capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investesc, 3 sg. investește, imperf. 1 investeam; conj. prez. 1 sg. să investesc, 3 să investească

!învesti/investi2 (a ~) (a conferi o demnitate) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestesc/investesc, 3 sg. învestește/investește, imperf. 1 învesteam/investeam; conj. prez. 1 sg. să învestesc/investesc, 3 să învestească/investească

învește (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învesc, 3 sg. învește, perf. s. 1 sg. învăscui, m.m.c.p. 1 pl. învăscuserăm; conj. prez. 1 sg. să învesc, 3 să învească; ger. învăscând; part. învăscut

investi (a ~) (a plasa capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investesc, imperf. 3 sg. investea; conj. prez. 3 să investească

învesti (a ~) (a acorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestesc, imperf. 3 sg. învestea; conj. prez. 3 învestească

învește (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învesc, 2 sg. învești, perf. s. 1 sg. învăscui; conj. prez. 3 învească; part. învăscut

investi (a plasa un capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investesc, imperf. 3 sg. investea; conj. prez. 3 sg. și pl. investească

învesti (a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate, o atribuție) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestesc, imperf. 3 sg. învestea; conj. prez. 3 sg. și pl. învestească

învește vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învesc, 2 sg. învești, perf. s. 1 sg. învăscui; conj. prez. 3 sg. și pl. învească; part. învăscut

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVESTI vb. a băga, a plasa, a vârî. (A ~ un capital în ceva.)

ÎNVESTI vb. 1. v. înscăuna. 2. v. alege. 3. v. autoriza. 4. (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a revesti, a rândui. (A ~ ceva cu forme legale.)

ÎNVEȘTE vb. v. echipa, îmbrăca, înveșmânta.

INVESTI vb. a băga, a plasa, a vîrî. (A ~ un capital în ceva.)

ÎNVESTI vb. 1. a înscăuna, a întrona, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.) 2. a alege, a desemna, a pune. (Poporul în urale îl ~ conducător al lui.) 3. a autoriza, a delega, a împuternici, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...) 4. (înv. și pop.) a orîndui, (înv.) a revesti, a rîndui. (A ~ ceva cu forme legale.)

învește vb. v. ECHIPA. ÎMBRĂCA. ÎNVEȘMÎNTA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

învești (înveștesc, înveștit), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învești vb. IV (reg., înv.) V. învește.[1]

  1. Formele flexionare absente sunt înlocuite de cele ale verbului a învește. gall

înveștit, înveștită, adj. (înv.) V. învăscut.

învești, vb. tranz., refl. – (reg.; arh.) A (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta: „Ce-i mai bun ca oaia bună? / Că te-nvește, te hrănește” (Bârlea, 1924, I: 166). Termenul e atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „să ne nevoim de să ne înveaștem”. La cronicari: „Înveștitu-te-ai cu lumină” (Coresi, Ps. 282); „Te scoală de te-nveaște și te-ncinge” (Dosoftei, VS 116/2). „Această formă a ieșit din uz prin sec. XIX, cu excepția ariilor laterale, după cum dovedesc textele populare maramureșene, supraviețuind, în special, participiul învăscut (de la învește)” (v. Limba română, nr. 5 / 1960: 11). – Lat. investire „a (se) îmbrăca, a (se) acoperi, a (se) înveli” < lat. vestis „veșmânt, haină” (Scriban; CDDE, DA, cf. DER; Felecan, 2011; DEX, MDA).

înveștit, -ă, înveștiți, -te, adj. – (reg.; arh.) Înveșmântat. – Din învești.

învești, vb. tranz., refl. – (înv.) A (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta: „Ce-i mai bun ca oaia bună? / Că te-nvește, te hrănește” (Bârlea 1924 I: 166). Termenul e atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „să ne nevoim de să ne înveaștem”. La cronicari: „Înveștitu-te-ai cu lumină” (Coresi, Ps. 282); „Te scoală de te-nveaște și te-ncinge” (Dosoftei, VS 116/2). „Această formă a ieșit din uz prin sec. XIX, cu excepția ariilor laterale, după cum dovedesc textele populare maramureșene, supraviețuind, în special, participiul învăscut (de la învește)” (v. Limba română, nr. 5 / 1960, 11). – Lat. investire „a (se) îmbrăca, a (se) acoperi, a (se) înveli” (Felecan 2011).

Intrare: investit
investit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • investit
  • investitul
  • investitu‑
  • investi
  • investita
plural
  • investiți
  • investiții
  • investite
  • investitele
genitiv-dativ singular
  • investit
  • investitului
  • investite
  • investitei
plural
  • investiți
  • investiților
  • investite
  • investitelor
vocativ singular
plural
Intrare: investi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • investi
  • investire
  • investit
  • investitu‑
  • investind
  • investindu‑
singular plural
  • investește
  • investiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • investesc
(să)
  • investesc
  • investeam
  • investii
  • investisem
a II-a (tu)
  • investești
(să)
  • investești
  • investeai
  • investiși
  • investiseși
a III-a (el, ea)
  • investește
(să)
  • investească
  • investea
  • investi
  • investise
plural I (noi)
  • investim
(să)
  • investim
  • investeam
  • investirăm
  • investiserăm
  • investisem
a II-a (voi)
  • investiți
(să)
  • investiți
  • investeați
  • investirăți
  • investiserăți
  • investiseți
a III-a (ei, ele)
  • investesc
(să)
  • investească
  • investeau
  • investi
  • investiseră
Intrare: învesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestire
  • ‑nvestire
  • învestit
  • ‑nvestit
  • învestitu‑
  • ‑nvestitu‑
  • învestind
  • ‑nvestind
  • învestindu‑
  • ‑nvestindu‑
singular plural
  • învestește
  • ‑nvestește
  • învestiți
  • ‑nvestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
(să)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
  • învesteam
  • ‑nvesteam
  • învestii
  • ‑nvestii
  • învestisem
  • ‑nvestisem
a II-a (tu)
  • învestești
  • ‑nvestești
(să)
  • învestești
  • ‑nvestești
  • învesteai
  • ‑nvesteai
  • învestiși
  • ‑nvestiși
  • învestiseși
  • ‑nvestiseși
a III-a (el, ea)
  • învestește
  • ‑nvestește
(să)
  • învestească
  • ‑nvestească
  • învestea
  • ‑nvestea
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestise
  • ‑nvestise
plural I (noi)
  • învestim
  • ‑nvestim
(să)
  • învestim
  • ‑nvestim
  • învesteam
  • ‑nvesteam
  • învestirăm
  • ‑nvestirăm
  • învestiserăm
  • ‑nvestiserăm
  • învestisem
  • ‑nvestisem
a II-a (voi)
  • învestiți
  • ‑nvestiți
(să)
  • învestiți
  • ‑nvestiți
  • învesteați
  • ‑nvesteați
  • învestirăți
  • ‑nvestirăți
  • învestiserăți
  • ‑nvestiserăți
  • învestiseți
  • ‑nvestiseți
a III-a (ei, ele)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
(să)
  • învestească
  • ‑nvestească
  • învesteau
  • ‑nvesteau
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestiseră
  • ‑nvestiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • investi
  • investire
  • investit
  • investitu‑
  • investind
  • investindu‑
singular plural
  • investește
  • investiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • investesc
(să)
  • investesc
  • investeam
  • investii
  • investisem
a II-a (tu)
  • investești
(să)
  • investești
  • investeai
  • investiși
  • investiseși
a III-a (el, ea)
  • investește
(să)
  • investească
  • investea
  • investi
  • investise
plural I (noi)
  • investim
(să)
  • investim
  • investeam
  • investirăm
  • investiserăm
  • investisem
a II-a (voi)
  • investiți
(să)
  • investiți
  • investeați
  • investirăți
  • investiserăți
  • investiseți
a III-a (ei, ele)
  • investesc
(să)
  • investească
  • investeau
  • investi
  • investiseră
Intrare: învestit
învestit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învestit
  • ‑nvestit
  • învestitul
  • învestitu‑
  • ‑nvestitul
  • ‑nvestitu‑
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestita
  • ‑nvestita
plural
  • învestiți
  • ‑nvestiți
  • învestiții
  • ‑nvestiții
  • învestite
  • ‑nvestite
  • învestitele
  • ‑nvestitele
genitiv-dativ singular
  • învestit
  • ‑nvestit
  • învestitului
  • ‑nvestitului
  • învestite
  • ‑nvestite
  • învestitei
  • ‑nvestitei
plural
  • învestiți
  • ‑nvestiți
  • învestiților
  • ‑nvestiților
  • învestite
  • ‑nvestite
  • învestitelor
  • ‑nvestitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învește
verb (VT619)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învește
  • ‑nvește
  • înveștere
  • ‑nveștere
  • învăscut
  • ‑nvăscut
  • învescut
  • ‑nvescut
  • învăscutu‑
  • ‑nvăscutu‑
  • învescutu‑
  • ‑nvescutu‑
  • învăscând
  • ‑nvăscând
  • învescând
  • ‑nvescând
  • învăscându‑
  • ‑nvăscându‑
  • învescându‑
  • ‑nvescându‑
singular plural
  • învește
  • ‑nvește
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
(să)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • învăscui
  • ‑nvăscui
  • învescui
  • ‑nvescui
  • învăscusem
  • ‑nvăscusem
  • învescusem
  • ‑nvescusem
a II-a (tu)
  • învești
  • ‑nvești
(să)
  • învești
  • ‑nvești
  • înveșteai
  • ‑nveșteai
  • învăscuși
  • ‑nvăscuși
  • învescuși
  • ‑nvescuși
  • învăscuseși
  • ‑nvăscuseși
  • învescuseși
  • ‑nvescuseși
a III-a (el, ea)
  • învește
  • ‑nvește
(să)
  • învească
  • ‑nvească
  • învască
  • ‑nvască
  • înveștea
  • ‑nveștea
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învăscuse
  • ‑nvăscuse
  • învescuse
  • ‑nvescuse
plural I (noi)
  • înveștem
  • ‑nveștem
(să)
  • înveștem
  • ‑nveștem
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • învăscurăm
  • ‑nvăscurăm
  • învescurăm
  • ‑nvescurăm
  • învăscuserăm
  • ‑nvăscuserăm
  • învăscusem
  • ‑nvăscusem
  • învescuserăm
  • ‑nvescuserăm
  • învescusem
  • ‑nvescusem
a II-a (voi)
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
(să)
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
  • înveșteați
  • ‑nveșteați
  • învăscurăți
  • ‑nvăscurăți
  • învescurăți
  • ‑nvescurăți
  • învăscuserăți
  • ‑nvăscuserăți
  • învăscuseți
  • ‑nvăscuseți
  • învescuserăți
  • ‑nvescuserăți
  • învescuseți
  • ‑nvescuseți
a III-a (ei, ele)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
(să)
  • învească
  • ‑nvească
  • învască
  • ‑nvască
  • înveșteau
  • ‑nveșteau
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învăscuseră
  • ‑nvăscuseră
  • învescuseră
  • ‑nvescuseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștire
  • ‑nveștire
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitu‑
  • ‑nveștitu‑
  • înveștind
  • ‑nveștind
  • înveștindu‑
  • ‑nveștindu‑
singular plural
  • înveștește
  • ‑nveștește
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
(să)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • înveștii
  • ‑nveștii
  • înveștisem
  • ‑nveștisem
a II-a (tu)
  • înveștești
  • ‑nveștești
(să)
  • înveștești
  • ‑nveștești
  • înveșteai
  • ‑nveșteai
  • înveștiși
  • ‑nveștiși
  • înveștiseși
  • ‑nveștiseși
a III-a (el, ea)
  • înveștește
  • ‑nveștește
(să)
  • înveștească
  • ‑nveștească
  • înveștea
  • ‑nveștea
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștise
  • ‑nveștise
plural I (noi)
  • înveștim
  • ‑nveștim
(să)
  • înveștim
  • ‑nveștim
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • înveștirăm
  • ‑nveștirăm
  • înveștiserăm
  • ‑nveștiserăm
  • înveștisem
  • ‑nveștisem
a II-a (voi)
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
(să)
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveșteați
  • ‑nveșteați
  • înveștirăți
  • ‑nveștirăți
  • înveștiserăți
  • ‑nveștiserăți
  • înveștiseți
  • ‑nveștiseți
a III-a (ei, ele)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
(să)
  • înveștească
  • ‑nveștească
  • înveșteau
  • ‑nveșteau
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștiseră
  • ‑nveștiseră
înveșca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înveștit
înveștit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitul
  • înveștitu‑
  • ‑nveștitul
  • ‑nveștitu‑
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștita
  • ‑nveștita
plural
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveștiții
  • ‑nveștiții
  • înveștite
  • ‑nveștite
  • înveștitele
  • ‑nveștitele
genitiv-dativ singular
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitului
  • ‑nveștitului
  • înveștite
  • ‑nveștite
  • înveștitei
  • ‑nveștitei
plural
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveștiților
  • ‑nveștiților
  • înveștite
  • ‑nveștite
  • înveștitelor
  • ‑nveștitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

investit, investiadjectiv

  • 1. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: folosit
etimologie:
  • vezi investi DEX '98 DEX '09

investi, investescverb

  • 1. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Statul democrat-popular investește an de an sume din ce în ce mai mari pentru protecția muncii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2800. DLRLC
    • format_quote figurat Investise, după părerea lui, în copil, un anumit capital. VORNIC, P. 9. DLRLC
etimologie:

învesti, învestescverb

  • 1. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Comisarul învestit cu mandat... are drept s-o elibereze, dacă el găsește asta de cuviință. CAMIL PETRESCU, O. II 308. DLRLC
    • 1.1. în Evul Mediu A da cuiva învestitura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Domnii țărilor române învesteau pe boieri cu funcțiunile lor. DLRLC
etimologie:

învestit, învestiadjectiv

  • 1. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. DEX '98
  • 2. învechit Îmbrăcat, înveșmântat. DLRLC
    • format_quote Unde-s cavalerii cu spade lucitoare... Și unde scutierii cu aur învestiți? MACEDONSKI, O. I 248. DLRLC
    • format_quote figurat Romînia învestită În vesminte de serbare. ALEXANDRESCU, M. 165. DLRLC
etimologie:
  • vezi învesti DEX '98

învește, învescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic