INVESTIGÁ, investighez, vb. I. Tranz. A face investigații; a cerceta. – Din lat., it. investigare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INVESTIGÁ ~ghéz tranz. A supune unei investigații; a studia; a cerceta; a analiza; a considera. /<lat. investigare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVESTIGÁ vb. I. tr. A face investigații (mai ales medicale); a cerceta. [< lat. investigare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVESTIGÁ vb. tr. a face investigații; a cerceta. (< it., lat. investigare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INVESTIGÁ vb. 1. v. analiza. 2. (fig.) a sonda. (A ~ opinia publică.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

investigá vb., ind. prez. 1 sg. investighéz, 3 sg. și pl. investigheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*investíg, a -á v. tr. (lat. in-vestigo, -áre, d. vestigium, vestigiŭ, urmă). Rar. Cercetez, urmăresc: investig niște acte. – Și -ghéz, -ghezĭ, -ghează, -găm ș. a.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink