ÍNVERS, -Ă, inverși, -se, adj. (Adesea adverbial) Care este, se face într-un sens opus direcției inițiale sau firești, de la sfârșit către început; făcut pe dos, de-a-ndoaselea. ◊ (Mat.) Raport invers (proporțional) = raport între două mărimi, cantități, valori care depind în așa fel una de cealaltă încât, dacă una se mărește de un număr de ori, cealaltă scade de același număr de ori. Mărimi (sau valori etc.) invers proporționale = mărimi (sau valori etc.)care se află în raport invers proporțional. Cantități (sau mărimi, numere) inverse = cantități (sau mărimi, numere) al căror produs este egal cu unitatea. – Din fr. inverse, lat. inversus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍNVERS ~să (~și, ~se) și adverbial (despre lucruri, acțiuni etc.) Care este opus (direcției, ordinii, stării inițiale sau firești). /<fr. inverse, lat. inversus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍNVERS, -Ă adj. (adesea adv.) Contrar direcției inițiale sau firești; pe dos. ◊ Raport invers (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să rămână constant. [< fr. inverse, cf. lat. inversus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍNVERS, -Ă adj. (și adv.) contrar direcției inițiale sau firești; pe dos. ♦ (mat.) mărime ~ă = mărime egală cu raportul dintre 1 și mărimea dată; raport ~ (proporțional) = raport între două mărimi care variază astfel încât produsul lor să râmână constant. (< fr. inverse, lat. inversus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍNVERS adj., adv. 1. adj. contrar, opus. (Sens ~ celui inițial.) 2. adv. dimpotrivă. (Lucrurile s-au petrecut tocmai ~.) 3. adv. viceversa. (Lucrurile sunt valabile și ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ínvers adj. m., pl. ínverși; f. sg. ínversă, pl. ínverse
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*invérs, -ă adj. (lat. inversus, part. d. in-vértere, a învîrti, a suci. V. vers). Pe dos, în sens contrar, răsturnat, opus: imaginile se văd în sens invers în apă, așezare inversă. S. n., pl. e și urĭ. Ceĭa ce e antiteza unuĭ lucru: lupu e inversu oiĭ. Adv. În mod invers: a te mișca invers.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AFERENTAȚIE ÍNVERSĂ s. v. conexiune inversă.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i veni cu taxă inversă expr. a avea senzație de vomă; a vomita.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a vorbi pe invers expr. a face afirmații supărătoare, care au darul de a deranja un interlocutor.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
boxer cu garda inversă expr. homosexual.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink