INVENTÍV, -Ă, inventivi, -e, adj. (Despre oameni, mintea lor etc.) Care poate inventa, care are talentul de a inventa; ingenios, ager. – Din fr. inventif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTÍV ~ă (~i, ~e) Care are capacitatea de a inventa; în stare să inventeze. Fire ~ă. /<fr. inventif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTÍV, -Ă adj. Care inventează; ingenios; cu spirit ager, capabil de invenții. [Cf. fr. inventif, it. inventivo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTÍV, -Ă adj. care inventează; ingenios, cu fantezie creatoare. (< fr. inventif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTÍV adj. 1. creativ, creator, imaginativ, ingenios, iscoditor, iscusit, născocitor, (înv.) scornaci. (Un spirit ~.) 2. v. ingenios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inventív adj. m., pl. inventívi; f. sg. inventívă, pl. inventíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inventív, -ă adj. (fr. inventif. V. preventiv). Care are geniu invențiuniĭ: spirit inventiv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink