INVENTATÓR, -OÁRE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventar. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care a inventat ceva; autor al unei invenții. /a inventa + suf. ~ator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Creator al unei invenții. [< inventa + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTATÓR, -OÁRE s. m. f. creator al unei invenții. (< inventa + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTATÓR s. (rar) născocitor, plăsmuitor, (înv.) aflător, inventor, izvoditor. (~ul telefoniei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inventatór s. m., pl. inventatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inventatór, -oáre s. (d. inventez). Care inventează: inventatoru prafuluĭ de pușcă nu e știut.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

inventatoáre s. f., g.-d. art. inventatoárei; pl. inventatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink