INVENTARIÁ, inventariez, vb. I. Tranz. A face, a întocmi un inventar; a înregistra, a trece în inventar; a inventoria. [Pr.: -ri-a] – Din it. inventariare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INVENTARIÁ ~éz tranz. (bunuri materiale) A înregistra în inventar. [Sil. -ri-a] / Din inventar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTARIÁ vb. I. tr. A înscrie în inventar bunuri, lucruri etc. evaluând obiectele înscrise. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. inventarier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTARIÁ vb. tr. a înscrie în inventar bunuri, lucruri etc., evaluând obiectele înscrise. (< it. inventariare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INVENTARIÁ vb. a înregistra, (înv.) a catagrafia, a registra, a scrie. (A ~ bunuri materiale.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inventariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. inventariéz, 3 sg. și pl. inventariáză, 1 pl. inventariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. inventariéze; ger. inventariínd (sil. -ri-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inventariéz v. tr. (d. inventariŭ; it. inventariare; fr. -torier). Fac un inventariŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink