3 intrări
30 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
invectiva vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 77 / Pzi: ~vez / E: fr invectiver] (Frr) A insulta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVECTIVA vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVECTIVA vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INVECTIVA ~ez tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. – Din fr. invective, lat. invectivae.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
invectiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: it invettivo] (Liv) Cu caracter de injurie (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
invectivă sf [At: IORGA, L. II, 618 / Pl: ~ve / E: fr invective, lat invectivae] 1 Injurie (1). 2 Procedeu stilistic care constă în folosirea în literatură a expresiilor violente, agresive.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară; injurie. Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVECTIV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVECTIVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVECTIVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INVECTIVĂ ~e f. Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, lat. invectiva
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
invectivă f. expresiune injurioasă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*invectívă f., pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvîntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. invectivez, 3 invectivează; conj. prez. 1 sg. să invectivez, 3 să invectiveze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectivează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
invectiva vb., ind. prez. 1 sg. invectivez, 3 sg. și pl. invectivează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
invectivă s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
invectivă s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
invectiv adj. m., pl. invectivi; f. sg. invectivă, pl. invective
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
invectivă s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INVECTIVA vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
invectiva vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INVECTIVĂ s. v. înjurătură, jignire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
invectivă s. v. ÎNJURĂTURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
invectiva, invectivezverb
- 1. A spune invective la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77. DLRLC
-
etimologie:
- invectiver DEX '09 DEX '98 DN
invectiv, invectivăadjectiv
- 1. Cu caracter de invectivă. DN
etimologie:
- invettivo DN
invectivă, invectivesubstantiv feminin
- 1. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: injurie insultă jignire ofensă înjurătură
- Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244. DLRLC
- 1.1. Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. DEX '09 MDN '00
-
etimologie:
- invective DEX '09 DEX '98 DN
- invectivae DEX '09 DEX '98 MDN '00