3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

invectiva vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 77 / Pzi: ~vez / E: fr invectiver] (Frr) A insulta.

INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.

INVECTIVA vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].

INVECTIVA vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)

A INVECTIVA ~ez tranz. livr. A trata cu invective. /<fr. invectiver

INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. – Din fr. invective, lat. invectivae.

invectiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: it invettivo] (Liv) Cu caracter de injurie (1).

invecti sf [At: IORGA, L. II, 618 / Pl: ~ve / E: fr invective, lat invectivae] 1 Injurie (1). 2 Procedeu stilistic care constă în folosirea în literatură a expresiilor violente, agresive.

INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.

INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară; injurie. Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244.

INVECTIV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo].

INVECTI s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].

INVECTI s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)

INVECTIVĂ ~e f. Cuvânt sau expresie violentă, jignitoare (la adresa cuiva). /<fr. invective, lat. invectiva

*invectívă f., pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvîntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ.

*invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. invectivez, 3 invectivea; conj. prez. 1 sg. să invectivez, 3 să invectiveze

invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectivea

invectiva vb., ind. prez. 1 sg. invectivez, 3 sg. și pl. invectivea

invecti s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective

invecti s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective

invectiv adj. m., pl. invectivi; f. sg. invectivă, pl. invective

invecti s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVECTIVA vb. v. insulta, înjura, jigni, ocărî, ofensa, ultragia.

invectiva vb. v. INSULTA. ÎNJURA. JIGNI. OCĂRÎ. OFENSA. ULTRAGIA.

INVECTI s. v. înjurătură, jignire.

Intrare: invectiva
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invectiva
  • invectivare
  • invectivat
  • invectivatu‑
  • invectivând
  • invectivându‑
singular plural
  • invectivea
  • invectivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invectivez
(să)
  • invectivez
  • invectivam
  • invectivai
  • invectivasem
a II-a (tu)
  • invectivezi
(să)
  • invectivezi
  • invectivai
  • invectivași
  • invectivaseși
a III-a (el, ea)
  • invectivea
(să)
  • invectiveze
  • invectiva
  • invectivă
  • invectivase
plural I (noi)
  • invectivăm
(să)
  • invectivăm
  • invectivam
  • invectivarăm
  • invectivaserăm
  • invectivasem
a II-a (voi)
  • invectivați
(să)
  • invectivați
  • invectivați
  • invectivarăți
  • invectivaserăți
  • invectivaseți
a III-a (ei, ele)
  • invectivea
(să)
  • invectiveze
  • invectivau
  • invectiva
  • invectivaseră
Intrare: invectiv
invectiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invectiv
  • invectivul
  • invectivu‑
  • invecti
  • invectiva
plural
  • invectivi
  • invectivii
  • invective
  • invectivele
genitiv-dativ singular
  • invectiv
  • invectivului
  • invective
  • invectivei
plural
  • invectivi
  • invectivilor
  • invective
  • invectivelor
vocativ singular
plural
Intrare: invectivă
invectivă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invecti
  • invectiva
plural
  • invective
  • invectivele
genitiv-dativ singular
  • invective
  • invectivei
plural
  • invective
  • invectivelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

invectiva, invectivezverb

etimologie:

invectiv, invectiadjectiv

  • 1. livresc Cu caracter de invectivă. DN
etimologie:

invecti, invectivesubstantiv feminin

  • 1. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244. DLRLC
    • 1.1. Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.